Definita cuvantului combinator
COMBINATÓR, -OÁRE, combinatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care combină, care determină o combinație. 2. S. n. Aparat care poate realiza combinații de asociație între mașini, aparate și instrumente electrice. – Din rus. kombinator, fr. combinateur.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu combinator
STEREOCOMPARATÓR s. n. aparat fotogrammetric pentru determinarea dimensiunilor unui obiect cu ajutorul stereogramelor. (< fr. stéréocomparateur, germ. Stereokomparator) Vezi definitia »
sălcinătór s.n. (reg.; cu sens colectiv) ramuri sau crengi înverzite de salcie, care se pun la poarta caselor în ziua de Sfântul Gheorghe. Vezi definitia »
PACIFICATÓR, -OÁRE, pacificatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care pacifică (1), care restabilește pacea, liniștea. – Din fr. pacificateur, it. pacificatore. Vezi definitia »
STIVATÓR s.m. Muncitor care stivuiește marfa în magazia unei nave. [Cf. it. stivatore]. Vezi definitia »
OBSERVATÓR2, -OÁRE, observatori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care observă, cercetează sau studiază ceva. ♦ Persoană cu spirit de observație. ♦ Reprezentant al unui stat sau al unei organizații internaționale care participă la lucrările unor conferințe sau organisme internaționale, fără drept de vot și de semnătură a documentelor întocmite de acestea, dar uneori cu dreptul de a participa la discuții. ♦ Militar care execută observarea asupra inamicului. 2. Adj. Care observă, scrutează; pătrunzător, perspicace. 3. Adj. Prin care se atrage cuiva atenția asupra unui abuz de serviciu, asupra unei greșeli etc. săvârșite. Notă observatoare. – Din fr. observateur, lat. observator. Vezi definitia »