INDISPÚNE vb. III. tr., refl. A(-și) strica voia bună; a (se) supăra. [P.i. indispún, perf.s. -pusei, conj. 3 -pună, part. -pus. / cf. fr. indisposer, după pune]. Vezi definitia »

piericiúne, piericiúni, s.f. (înv.) 1. pieire. 2. ofilire, uscare (a plantelor, a florilor). 3. efemeritate (faptul de a fi trecător, efemer). Vezi definitia »

COLORAȚIÚNE s.f. v. colorație. Vezi definitia »

DEFINIȚIÚNE s.f. v. definiție. Vezi definitia »

REPARTIȚIÚNE s.f. v. repartiție. Vezi definitia »