RECUNOÁȘTERE s. f. acțiunea de a (se) recunoaște. ◊ (jur.) act prin care un copil născut în afara căsătoriei dobândește o condiție juridică asemănătoare celei a copilului născut în căsătorie. (< recunoaște) Vezi definitia »

DOVEDÍRE s. f. Acțiunea de a (se) dovedi și rezultatul ei; probare, adeverire, confirmare. – V. dovedi. Vezi definitia »

SPECIFICÁRE, specificări, s. f. Acțiunea de a specifica și rezultatul ei; relatare, mențiune. Vezi definitia »

SCIENTIZÁRE, scientizări, s. f. Acțiunea de a scientiza. – V. scientiza. Vezi definitia »

BLANȘIRUÍRE s. f. Operație de curățire a dosului pieilor tăbăcite. – Cf. fr. blanchir, germ. Blanschieren. Vezi definitia »