TĂGĂDUIÁLĂ, tăgăduieli, s. f. Nerecunoaștere, negare, contestare. – Din tăgădui + suf. -eală. Vezi definitia »

HIPOAZOTÍDĂ s. f. Bioxid de azot. [Pr.: -po-a-] – Din fr. hypoazotide. Vezi definitia »

TRAHEOMICÓZĂ s.f. Boală a plantelor, cauzată de unele ciuperci, care astupă vasele conducătoare, provocând vestejiri totale. [< fr. trachéomycose]. Vezi definitia »

PROTÓMĂ s. f. figurină în formă de bust de animal sau de om, ornament al unui obiect metalic sau ceramic. (< fr. protome, engl. protoma) Vezi definitia »

NOTOCÓRDĂ, notocorde, s. f. Organ elastic în formă de nuia, situat în axa corpului unor animale, sub sistemul nervos și deasupra tubului digestiv, din care derivă coloana vertebrală. [Var.: notocórd s. n.] – Din fr. notochorde. Vezi definitia »