JURÁ, jur, vb. I. 1. Tranz. și refl. A afirma, a declara ceva sub jurământ, a depune un jurământ. ◊ Tranz. A întări, a confirma la judecată, prin jurământ, o depoziție sau o mărturie. ◊ Refl. A promite prin jurământ. 2. Refl. (Pop.) A se afurisi, a se blestema (pentru a întări cele afirmate). 3. Tranz. (Pop.) A ruga pe cineva cu stăruință; a implora, a conjura. – Lat. jurare. Vezi definitia »

Cultura „natufiana”-Termen derivat de Wady de la Natuf, unde această populație mezolitică a fost recunoscuta de Emmanuel Anati, Palestine before the Hebrews, pp. 49 sq.; Muller-Karpe, Handbuch Vezi definitia »

RECONSIDERÁ vb. I. tr. A interpreta dintr-un punct de vedere nou, științific (un autor, o operă, un eveniment). [P.i. reconsíder. / < fr. reconsidérer]. Vezi definitia »

BORDURÁ vb. I. tr. A supune operației de bordurare. [< bordură]. Vezi definitia »

OBTURÁ, obturez, vb. I. Tranz. A astupa (temporar), a înfunda, a închide (o deschizătură, un tub, un vas, o arteră sangvină etc.). – Din fr. obturer. Vezi definitia »