-URÍE Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) urină”, „urinare”. [< it. -uria, fr. -urie, cf. gr. ouron]. Vezi definitia »

CLORURÁȚIE s.f. Clorurare. [Gen. -iei. / < fr. chloruration]. Vezi definitia »

POTENȚIOMETRÍE s.f. Electrometrie. [Gen. -iei. / < fr. potentiométrie]. Vezi definitia »

INFIBULÁȚIE s. f. operație la unele populații primitive pentru a suprima contactul sexual, prin unirea cu ajutorul unui inel a labiilor și a prepuțului. (< fr. infibulation) Vezi definitia »

CRESTOSCOPÍE s. f. metodă de examinare microscopică a traseului marginilor unei creste papilare în scopul descoperirii formelor particulare identificatoare, în criminalistică. (< creastă + -scopie) Vezi definitia »