pátimă (pátimi), s. f. – 1. Pasiune, suferință, chin, martiriu. – 2. Maladie, boală. – 3. Pasiune, viciu. – Mr. pathimă. Mgr. πάθημα (Murnu 42; REW 6291). Der. din ngr. nu e posibilă fonetic (Pascu, Beiträge, 11). – Der. pătimaș, adj. (pasionat; bolnav); pătimi, vb. (a suferi); împătimi, vb. refl. (a trezi o pasiune; a se vicia); pătimitor, adj. (înv., pasiv); compătimi, vb., din fr. compatir adaptat la rom. pătimi; compătimitor, adj. (care compătimește). Vezi definitia »

PIȚIGĂIÁLĂ, pițigăieli, s. f. Faptul de a (se) pițigăia. [Pr.: -gă-ia-] – Pițigăi + suf. -eală. Vezi definitia »

iță (íțe), s. f. – Fiecare din fierele care alcătuiesc urzeala la războiul de țesut. – Mr., megl. l’iță. Lat. licia (Pușcariu 906; Candrea-Dens., 899; REW 5020; DAR), cf. it. licicio, prov. lissa, fr. lice, lisse, sp. lizo, port. liço. – Der. ițar, s. m. (sul de urzeală; pl. pantaloni tipici din postav alb). Legătura acestui ultim cuvînt cu ițe nu este clară; cf. cioareci. Vezi definitia »

CORIJÉNȚĂ s. f. v. corigență. Vezi definitia »

ECHIPOLÉNȚĂ s. f. (Rar) Egalitate de forțe, de puteri. ♦ (Log.) Echivalență. – Din fr. équipollence. Vezi definitia »