PAZVÁNT, pazvanți, s. m. (Înv.) Pazvangiu. – Din n. pr. Pazvant[oglu]. Vezi definitia »

TALÉNT, talente, s. n. Aptitudine, înclinare înnăscută într-un anumit domeniu; capacitate deosebită, înnăscută sau dobândită, într-o ramură de activitate, care favorizează o activitate creatoare. ◊ Loc. adj. De talent = talentat. ♦ Persoană înzestrată cu aptitudini remarcabile. – Din fr. talent, lat. talentum. Vezi definitia »

BONVIVÁNT s. m. om vesel, chefliu. (< fr. bon vivant) Vezi definitia »

RADICÁNT, -Ă adj. (despre tulpini, frunze etc.) care emite rădăcini adventive; (despre plante) care se agață prin asemenea rădăcini. (< fr. radicant) Vezi definitia »

OPALESCÉNT, -Ă adj. cu reflexe asemănătoare celor ale opalului; opalin. (< fr. opalescent) Vezi definitia »