AZÍL, aziluri, s. n. 1. Loc unde cineva găsește ocrotire sau adăpost; refugiu. ◊ Drept de azil = protecție de care se bucură cineva în virtutea unei legi. 2. (În trecut) Instituție în care erau internați bătrânii, infirmii etc. fără familie sau de care nu puteau sau nu voiau să se îngrijească familiile respective. – Fr. asile (lat. lit. asylum). Vezi definitia »

HIPOSTÍL, -Ă adj., s. n. (sală mare) cu plafonul susținut de coloane (echidistante). (< fr. hypostyle) Vezi definitia »

CAPÁBIL, -Ă adj. 1. înzestrat; destoinic; valoros. ◊ apt, potrivit, în stare de a face ceva. 2. (jur.) care are capacitate civilă. (< fr. capable, lat. capabilis) Vezi definitia »

CASMOFÍL, -Ă adj. (despre plante) care crește în crăpăturile stâncilor. (< fr. chasmophile) Vezi definitia »

FEOFÍL, -Ă I. adj. cu frunze brune. II. s. n. pigment brun, caracteristic feoficeelor. (< fr. phéophylle) Vezi definitia »