Definita cuvantului roiniță
RÓINIȚĂ2, roinițe, s. f. Plantă erbacee perenă, cu flori albe ori liliachii cu miros plăcut, mult căutate de albine, cu frunze ovale întrebuințate în medicină pentru calitățile lor stimulente și antispasmodice; mătăciună, melisă (Melissa officinalis). – Roi2 + suf. -niță.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu roiniță
NĂSĂUDEÁNCĂ, năsăudence, s. f. Femeie născută și crescută în orașul Năsăud sau în județul Bistrița-Năsăud. ♦ Locuitoare din orașul Năsăud sau din județul Bistrița-Năsăud. [Pr.: -să-u-] – Năsăudean + suf. -că. Vezi definitia »
VISCOGRÁMĂ s. f. monogramă pentru determinarea pe cale gafică a viscozității unui ulei la o anumită temperatură. (< fr. viscogramme) Vezi definitia »
GÂDILĂTÚRĂ, gâdilături, s. f. Faptul de a gâdila; senzație particulară provocată cuiva prin gâdilare. [Var.: gâdilitúră s. f.] – Gâdila + suf. -ătură. Vezi definitia »
SIÉSTĂ s.f. Odihnă de după prânz. [Pron. si-es-. / < fr. sieste, cf. sp. siesta]. Vezi definitia »
mătrăgúnă (mătrăgúne), s. f. – Mandragoră (Atropia belladona). – Mr. mătrăgună. Gr. μανδραγόρα (Philippide, Principii, 17; Diculescu, Elementele, 485), cf. alb. mandragure, it. martagone, sp. martagón. Der. este dificilă (după Pușcariu 1049, prin intermediul unui lat. *mandragona; după Pușcariu, Lr., 265, prin intermediul alb. matërgonë, care poate proveni și el din rom. sau din mr.). Cf. REW 5291 și contra acestei der., Densusianu, Rom., XXXIII, 281. Vezi definitia »