síngur (-ră), adj. – 1. Solitar, neînsoțit. – 2. Unic. – 3. Același. – 4. (Adv.) Numai, doar. Var. înv. singur. Mr., megl. singur. Lat. sĭngŭlus (Pușcariu 1596; REW 7945), cf. vegl. sanglo, calabr. siengro, campid. singra, v. fr. sangle, prov., cat. sengles, sp., port. sendos, gal. senllo. – Der. singurătate, s. f. (izolare); singuratic (var. singuratec), adj. (solitar, izolat, retras, separat); (în)singura, vb. (a se izola); singurit, adj. (rar, solitar). Poate din rom. provine ngr. σέγγρα „celibatară” (Meyer, Neugr. St., II, 78). Vezi definitia »

CONTRE-JOUR s. n. Efect optic datorat luminării unui obiect din partea opusă aceleia din care privim. [Pr.: contrjúr] – Cuv. fr. Vezi definitia »

SEMIOBSCÚR, -Ă adj. 1. pe jumătate obscur, întunecos. 2. (fig.) parțial neclar, ascuns, tainic. (< semi- + obscur) Vezi definitia »

AZÚR s. n. (Livr.) Culoare albastră deschisă; p. ext. albastrul cerului. – Din fr. azur, lat. azzurum. Vezi definitia »

SAUR¹- Element prim de compunere savantă cu semnificația „reptilă”. [Pron. sa-ur-. / < fr. sauro-, cf. gr. sauros]. Vezi definitia »