Definita cuvantului dințar
DINȚÁR, dințare, s. n. 1. Unealtă cu care se înclină dinții ferăstrăului de o parte și de alta a pânzei lui. 2. Grătar în dreptul scocului morii. – Dinte + suf. -ar.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu dințar
ANTREPOZITÁR, -Ă s. m. f. comerciant care are mărfuri în antrepozit. (< fr. entrepositaire) Vezi definitia »
BRUMÁR s. m. a doua lună în calendarul republican francez (23 octombrie – 21 noiembrie). (< fr. brumaire) Vezi definitia »
TRĂISTÁR, trăistari, s. m. Meșteșugar care face traiste. – Din traistă + suf. -ar. Vezi definitia »
numerar Vezi definitia »
VOLUNTÁR, -Ă adj. 1. Făcut de bunăvoie, nesilit de nimeni; liber consimțit. 2. Care caută să-și impună mereu voința; cu voință (fermă); încăpațânat, îndărătnic. // s.m. Militar care participă la o campanie sau se înrolează în armată din propria dorință, de bunăvoie, neobligat (înainte de a fi împlinit vârsta necesară). [< lat. voluntarius, cf. fr. volontaire, it. volontario]. Vezi definitia »