Definita cuvantului cominatoriu
COMINATÓRIU, -IE, cominatorii, adj. (Despre o măsură luată de un organ de justiție) Care constrânge o persoană la comiterea sau la abținerea de la săvârșirea unui fapt. ◊ Daune cominatorii = sumă de bani ce urmează a se plăti periodic de către o persoană până la achitarea obligației ce îi revine. – Din fr. comminatoire.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu cominatoriu
PURPURÍU, -ÍE, purpurii, adj. De culoare roșu-închis ca a purpurei; purpurat, purpuros. – Purpură + suf. -iu. Vezi definitia »
fanaragíu2, fanaragíi, s.m. (înv.) fanariot. Vezi definitia »
ponorâtóriu, -oáre, adj. (înv.; despre terenuri) care se ponorăște, se surpă, alunecă; alunecos. Vezi definitia »
murgíu, -ie, murgíi, adj. (reg.) de culoare închisă. Vezi definitia »
SORTILÉGIU s.n. (Liv.; în superstiții) Vrăji, farmece; profeție. [Pron. -giu. / < fr. sortilège, cf. lat.med. sortilegium < sortilegus – profetic]. Vezi definitia »