IMPETRÁȚIE s.f. (Liv.) Acțiunea de a obține o favoare, un beneficiu. [Gen. -iei. / < lat. impetratio, fr. impétration]. Vezi definitia »

MIRENÍE s. f. (Înv.) Starea sau calitatea de mirean. – Din mirean + suf. -ie. Vezi definitia »

ONOMATOMANÍE s. f. repetare obsesivă a unuia sau mai multor cuvinte, nume sau cifre. (< fr. onomatomanie) Vezi definitia »

DEXTROGASTRÍE s. f. situare a stomacului în partea dreaptă a abdomenului. (< fr. dextrogastrie) Vezi definitia »

-URÍE Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) urină”, „urinare”. [< it. -uria, fr. -urie, cf. gr. ouron]. Vezi definitia »