RECLAMAȚIÚNE s. f. v. reclamație. Vezi definitia »

ASERȚIUNE s. f. (log.) enunț, afirmativ sau negativ, dat ca adevărat; (p. ext.) Vezi definitia »

ORÍGINE s. f. 1. început, proveniență; izvor, obârșie. 2. apartenență prin naștere la o anumită familie, la un grup social, o națiune etc. ◊ etimologie (a unui cuvânt). 3. (mat.) punct fix de la care se măsoară coordonatele celorlalte puncte. (< lat. origo, -ginis, fr. origine) Vezi definitia »

CONVOCAȚIÚNE s. f. convocare. (< fr. convocation, lat. convocatio) Vezi definitia »

SUBVERSIÚNE, subversiuni, s. f. Subminare. [Pr.: -si-u-] – Din fr. subversion, lat. subversio, -onis. Vezi definitia »