APOTEÓZĂ s.f. (Ant.) Trecere (a unui erou, a unui împărat) în rândul zeilor; zeificare, divinizare. ♦ (Fig.) Onoruri extraordinare aduse cuiva; slăvire, glorificare. ♦ Denumire a scenelor finale cu caracter solemn și triumfal din opere sau balete; încheiere solemnă a unei piese muzicale. [< fr. apothéose, cf. lat., gr. apotheosis – trecere în rândul zeilor]. Vezi definitia »

ACETAMÍDĂ s.f. Amidă a acidului acetic. [< fr. acétamide]. Vezi definitia »

PIETROÁICĂ s. f. (Ornit.) Pietroșel. Vezi definitia »

FLÁMURĂ, flamuri, s. f. 1. Steag, drapel. ♦ Pavilion triunghiular purtând culorile naționale sau emblema marinei unei țări, folosit pe navele de război. 2. Pavilion triunghiular folosit în codul internațional de semnale pentru semnalizarea cifrelor. – Din ngr. flámburon. Vezi definitia »

BAVÉTĂ s. f. 1. partea de sus a unui șorț. ◊ șervețel la gâtul copiilor când mănâncă; bărbiță. 2. șorț de tablă deasupra coamei la acoperiș. 3. apărătoare de cauciuc la roțile (din spate) ale autovehiculelor. (< fr. bavette) Vezi definitia »