bandiéră (bandiére), s. f. – (Înv.) Steag, flamură. – Mr. bandieră, megl. banderă. It. bandiera, de unde provin și ngr. μπαντιέρα, alb. bandierë, tc., bg. bandera. Sec. XVIII, puțin folosit. Și mai puțin se întrebuințează forma veche banieră (‹ fr. banniére), galicism din epoca romantică. Mr. din it. (Ruffini 328). Vezi definitia »

DINAMITIÉRĂ s.f. Magazie subterană destinată păstrării dinamitei. [Pron. -ti-e-. / < fr. dynamitière]. Vezi definitia »

AUTOANALÍZĂ s.f. Analiză a propriilor calități și defecte. [auto¹- + analiză]. Vezi definitia »

netezeálă s.f. (înv.) netezime. Vezi definitia »

șuvéică, șuvéici, s.f. (reg.) fâșie de arătură. Vezi definitia »