PROBOSCIDIÉNI s.m.pl. Ordin de mamifere mari, greoaie, care au nasul prelungit cu o trompă, cuprinzând elefanții; (la sg.) animal din acest ordin. [Pron. -di-eni, sg. proboscidian. / fr. proboscidiens]. Vezi definitia »

mîhní (mâhnésc, mâhnít), vb. – 1. (Înv.) A îndepărta, a despărți: episcopul ce va fi negrijnic de biserică și se va mîhni de rugăciune (Pravila Mică). – 2. A întrista, a supăra, a apăsa. – Bg. mahnuvam „a despărți”, din sl. machati „a agita” (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Cihac, II, 182; Tiktin), cf. bg. maham „a agita”, sb. mahnuti „a mișca”. Sensul înv. al lui mîhni nu apare în dicționare. – Der. mîhneală, s. f. (înv., întristare, supărare, chin); mîhnicios, adj. (dureros, întristător); mîhniciune, s. f. (înv., chin). Vezi definitia »

EGUMENÍ, egumenesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A conduce o mănăstire; a stăreți. – Din egumen. Vezi definitia »

ÎNGĂLBINÍ vb. IV. v. îngălbeni. Vezi definitia »

pozní, poznésc, vb. IV (reg.) 1. a face să pățească sau a păți ceva rău din punct de vedere fizic; a (se) nenoroci. 2. (despre oameni) a lovi trăznetul; a trăzni. 3. (refl.) a se face de râs, a ajunge de pomină. 4. a face scandal mare. 5. (refl.) a se uimi, a se minuna. Vezi definitia »