TIFLOLOGÍE s. f. Ramură a defectologiei care studiază multidisciplinar orbirea și ambliopia, compensarea acestora prin tiflotehnică, educarea, instruirea și calificarea nevăzătorilor. – Din fr. typhlologie. Vezi definitia »

FOTOGRAFÍE s.f. 1. Arta și tehnica de a fixa pe o suprafață sensibilă la acțiunea luminii, cu ajutorul unei lentile convergente, o imagine produsă într-o cameră obscură, care apoi se poate reproduce prin copierea clișeului negativ pe care a fost imprimată; tehnica fotografierii. 2. Imagine a unei priveliști, a unei ființe, a unui obiect etc. fixată pe hârtie fotografică. [Gen. -iei. / < fr. photographie, cf. gr. phos – lumină, graphein – a scrie]. Vezi definitia »

SPLANHNOLOGÍE s.f. Parte a anatomiei care studiază viscerele. [Gen. -iei. / < fr. splanchnologie, cf. gr. splanchnon – viscere, logos – studiu]. Vezi definitia »

PARACUZÍE, paracuzii, s. f. (Med.) Iluzie auditivă. – Din fr. paracousie. Vezi definitia »

AUDIOLOGÍE s. f. disciplină medicală care studiază problemele legate de auz. (< germ. Audiologie) Vezi definitia »