INFAMÍE, infamii, s. f. Caracterul a ceea ce este infam; (concr.) faptă sau vorbă infamă; ticăloșie, josnicie, mârșăvie. ◊ Expr. A țintui (sau a pune pe cineva) la stâlpul infamiei = a supune (pe cineva) oprobriului public; a condamna, a înfiera (pe cineva). – Din fr. infamie, lat. infamia. Vezi definitia »

HOMOSPORÍE s. f. însușirea plantelor homospore. (< fr. homosporie) Vezi definitia »

protodiaconíe s.f. (înv.) calitatea sau rangul de protodiacon. Vezi definitia »

TRIGONOMETRÍE s. f. ramură a matematicii care studiază proprietățile funcțiilor trigonometrice și relațiile dintre ele. (< fr. trigonométrie) Vezi definitia »

FLEBOLOGÍE s. f. (Med.) Studiul bolilor sistemului venos și al tratamentului lor. – Din fr. phlébologie. Vezi definitia »