polihróniu (-ii), s. n. – Formulă înv. de felicitare. Ngr. πολυχρόνιον „mulți ani (de viață)”. Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

OBLIGATÓRIU, -IE adj. Care are puterea de a obliga (potrivit unei legi); obligațional. ♦ Care trebuie făcut potrivit anumitor legi, care nu este facultativ. [Pron. -riu, var. obligator, -oare adj. / cf. lat. obligatorius, fr. obligatoire]. Vezi definitia »

AFÉLIU s. n. punctul cel mai îndepărtat de Soare de pe orbita unui corp ceresc. (< fr. aphélie) Vezi definitia »

EXERCÍȚIU, exerciții, s. n. 1. Acțiune fizică sau intelectuală, făcută sistematic și repetat, în scopul dobândirii sau perfecționării unor deprinderi sau îndemânări. ♦ Instruire a militarilor pentru mânuirea armelor și executarea acțiunilor de luptă. ♦ Temă servind ca mijloc pentru dobândirea sau dezvoltarea îndemânării, cunoștințelor etc. într-un anumit domeniu. 2. (Despre un funcționar, o persoană oficială; în sintagma) în exercițiul funcțiunii = în timpul îndeplinirii sarcinilor de serviciu. 3. (Ec.; în sintagma) Exercițiu bugetar = perioadă de timp, de obicei de un an, pentru care se întocmește și se execută bugetul unui stat. [Pr.: eg-zer-] – Din fr. exercice, lat. exercitium. Vezi definitia »

EXTISPÍCIU, extispicii, s. n. Cercetare a măruntaielor păsărilor pentru prezicerea viitorului. – Din lat. extispicium. Vezi definitia »