AUGMÉNT s. n. vocală adăugată, în unele limbi, înaintea unei forme verbale pentru a marca o acțiune trecută. (< fr. augment, germ. Augment, lat. augmentum) Vezi definitia »

OMNISCIÉNT, -Ă adj. atotștiutor. (< fr. omniscient, lat. omnisciens) Vezi definitia »

ASCENDÉNT, -Ă adj. 1. Urcător, suitor. 2. (Fig.) În dezvoltare progresivă. // s.m. și f. Rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară. // s.n. Autoritate morală, influentă (asupra cuiva). [< fr. ascendant, it. ascendente < lat. ascendens]. Vezi definitia »

ALARMÁNT, -Ă adj. care alarmează; neliniștitor; alarmist (II). (< fr. alarmant) Vezi definitia »

ASENTIMÉNT s. n. consimțământ voluntar la propunerea, în acțiunea cuiva; permisiune. ♦ a fi în asentimentul cuiva = a proceda în conformitate cu dorința cuiva. (< fr. assentiment) Vezi definitia »