ALBUMÍNĂ, albumine, s. f. Substanță organică din grupul proteinelor care intră în alcătuirea chimică a celulelor animale și vegetale și constituie elementul de bază în compoziția albușului de ou și a serului din sânge. – Fr. albumine. Vezi definitia »

CEMENTÍTĂ s. f. 1. carbură de fier, constituent de bază al oțelurilor și fontelor. 2. inflamație cronică a cementului dentar. (< fr. cémentite) Vezi definitia »

ORHÍTĂ, orhite, s. f. Boală caracterizată prin inflamarea cordonului spermatic și a testiculelor. – Din fr. orchite, germ. Orchitis. Vezi definitia »

ȚUCSUIÁLĂ, țucsuieli, s. f. Faptul de a țucsui; (concr.) băutură alcoolică. Vezi definitia »

HIDARTRÓZĂ s.f. Îngrămădire de lichide seroase într-o articulație. [< fr. hydarthrose, cf. gr. hydor – apă, arthron – articulație]. Vezi definitia »