pritoci, pritocesc v. t. (er. – d. bărbați) 1. a avea contact sexual cu o femeie. 2. a ejacula. Vezi definitia »

chíci (-uri), s. n. – Tufiș, desiș, hățiș. Sl. kiće „crengi” (DAR). Cuvînt rar, de la care pare a deriva chichiriș, s. n. (Banat, pădure, hățiș) pe care DAR preferă să-l pună în legătură cu mag. tekerős „noduros”. Vezi definitia »

vráci (-ci), s. m. – Medic. – Var. vraciu. Sl. vračĭ (Cihac, II, 468; Conev 93), cf. slov. vračj. – Der. vrăcebnicesc, adj. (medical), din sl. vračĭbĭnŭ; vrăcebnicie, s. f. (exercitarea medicinei); vracevanie, s. f. (medicină), din sl. vračevanije; vrăciui, vb. (a exercita meseria de vraci); vrăciuință, s. f. (îngrijire medicală). Toate aceste cuvinte sînt înv. Vezi definitia »

MICÍ, micesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) micșora. – Din mic. Vezi definitia »

strelíci, strelíci, s.m., adj. (reg.) 1. (s.m.) fluture mic de seară, de culoare vânătă, cu pudră fină pe aripi. 2. (s.m.) pată mică pe piele. 3. (s.m.) pistrui. 4. (s.m.) rotocol de grăsime la suprafața unor lichide (mai ales a supei); steluță. 5. (s.m.; fig.; la pl.; în forma: strilici) sclipire a ochilor. 6. (s.m.; în forma: strelice) picătură. 7. (adj.; în forma: stârlic) pipernicit. 8. (s.m.; în forma: stârlici) numele unui joc de copii. Vezi definitia »