SPONGÍLĂ s.f. Gen de bureți de apă dulce. [Var. spongil s.m. / < fr. spongille]. Vezi definitia »

LÍMITĂ s. f. 1. valoare extremă (maximă sau minimă) a unei mărimi. ◊ ceea ce mărginește ceva; hotar; margine. ♦ la ~ = în caz extrem. ◊ cel mai înalt sau cel mai profund ton pe care-l poate emite o voce, un instrument. 2. (mat.) valoare fixă către care tind valorile unei mărimi variabile. 3. (fig.) punct până la care pot ajunge posibilitățile cuiva. (< fr. limite, lat. limes, -itis) Vezi definitia »

ÎNGĂDUÍNȚĂ s. f. 1. Încuviințare, permisiune, voie; indulgență, toleranță, îngăduială, îngăduire. ♦ Înțelegere, bunăvoință reciprocă. 2. (Fam., rar) Păsuire, răgaz. – Îngădui + suf. -ință. Vezi definitia »

LEDEBURÍTĂ s.f. Constituent structural caracteristic fontelor albe. [< germ. Ledeburit]. Vezi definitia »

motrámă, motráme, s.f. (reg.) ghem, ghemotoc. Vezi definitia »