REMÍZĂ, remize, s. f. I. 1. Situație în care doi șahiști angajați într-o partidă amicală sau oficială consimt reciproc asupra unui rezultat de egalitate; partidă de șah terminată la egalitate. 2. Formă de retribuire (în comerț) potrivit căreia lucrătorii primesc pentru munca prestată o sumă de bani calculată în funcție de volumul vânzărilor, cumpărărilor, contractărilor etc. pe care aceștia le efectuează; (concr.) sumă de bani acordată în acest fel. II. 1. Construcție prevăzută cu instalații de spălare și ventilare, precum și cu un mic atelier de reparații, folosită pentru adăpostirea vehiculelor auto, a uneltelor, a locomotivelor, a vagoanelor etc. 2. Mic petic de pădure sau de tufișuri plantat cu scopul de a servi ca adăpost pentru vânatul mic. – Din fr. remise. Vezi definitia »

MOLEȘEÁLĂ, moleșeli, s. f. Senzație de diminuare a puterii, a energiei, adesea însoțită de somnolență; moliciune; sfârșeală; toropeală. – Moleși + suf. -eală. Vezi definitia »

ÎNCURCĂTÚRĂ, încurcături, s. f. 1. Amestecătură, încâlcire de fire, de ață etc. ◊ Încurcătură de mațe = ocluziune intestinală. 2. Situație complicată, neplăcută; bucluc ♦ Confuzie. ◊ Expr. A pune (pe cineva) în încurcătură = a pune pe cineva într-o situație din care nu știe cum să iasă. ♦ Jenă, tulburare. – Încurca + suf. -ătură. Vezi definitia »

fótă (fóte), s. f. – 1. (Înv.) Șorț. – 2. Fustă. – 3. Prosop. – Mr. fotă. Tc. fota „prosop de baie care se încinge la brîu” (definit astfel de Diego Galán, Viajes, p. 110; Șeineanu, II, 174; Meyer 111; Lokotsch 622), cf. ngr. φουτᾶς, alb. futë, bg., sb. futa, port. fota (Eguilaz 400), it. futa (Battisti, III, 1741). Este fusta tipică portului țărănesc, formată dintr-un dreptunghi de stofă cu care se înconjoară trupul. Este dublet al lui fotaz, s. n. (înv., valtrap), din ngr. (după Bogrea, Dacor., III, 730, din tc. cotaz „podoabă”). Din rom. provine rut. fota, fotka (Mikoosich, Wander., 10; Candrea, Elemente, 402; Berneker 287). Vezi definitia »

cấmpină, cấmpine, s.f. (înv.) câmp mic, podiș, poiată. Vezi definitia »