ZGÚRĂ, zgúri, s. f. ~ (Fig.) Negură. Din zgura vremii. ◊ Zgură bazică = produs secundar obținut la fabricarea oțelului și folosit ca îngrășământ. Piatră de zgură = piatră de construcție, fabricată dintr-un amestec de nisip, zgură și un liant și întrebuințată la prepararea betoanelor și a plăcilor izolante. ◊ (Fig.) (Cu aluzie la culoarea neagră a reziduului) Soarele spărgea norii de zgură. (din ngr. σκουρά, σκουριά < gr. σκωρία; cf. scoare și scr. skorija, bg. zgorija, zgurija, zgurja, alb. zgürë) [def. DLRLC] Vezi definitia »

știmoceálă s.f. (reg.; despre lână, cânepă) scărmănare. Vezi definitia »

hârzoábă, hârzoábe, s.f. (reg.) 1. tălpici cu o potcoavă folosite de vânători pentru a nu se scufunda în zăpadă. 2. opincă rău croită; broască; sfoară cu care se leagă opinca. 3. (fig.) vită slabă; mârțoagă, gloabă, haram. Vezi definitia »

IÁZMĂ, iezme, s. f. (Pop.) Arătare urâtă și rea, nălucă, vedenie. ♦ Fig. Persoană slabă, cu înfățișare respingătoare. – Et. nec. Vezi definitia »

ÎNĂDUȘEÁLĂ, înădușeli, s. f. (Reg.) Nădușeală. – Înăduși + suf. -eală. Vezi definitia »