TÚBER s.m. (Anat.) Porțiune îngroșată a unui organ. [< it. tubero, lat. tuber – umflătură]. Vezi definitia »

WÍNDKANTER s.n. Bloc de piatră din regiunile aride modelat de vânt, care prezintă mai multe muchii și fețe. (din germ. Windkanter) Vezi definitia »

IÚNCHER s. m. 1. (în trecut, în unele armate) elev al unei școli militare; cadet. 2. membru al clasei moșierilor germani. (< rus. junker, germ. Junker) Vezi definitia »

DREIKANTER DRAICÁNTĂR/ s. n. piatră cu muchii ascuțite și cu trei fețe lustruite, rezultată prin coroziune în ținuturile deșertice sau periglaciare. (< germ. Dreikanter) Vezi definitia »

BÍTER s.n. v. bitter. Vezi definitia »