DECÓCȚIE, decocții. s. f. Fierbere a unor plante alimentare sau medicinale în apă, procedeu prin care se obține un decoct; (concr.) decoct. – Din fr. décoction, lat. decoctio. Vezi definitia »

BACILEMÍE s. f. infecție generalizată datorită pătrunderii bacililor în sânge. (< fr. bacillémie) Vezi definitia »

ETNOPSIHOLOGÍE s. f. Ramură a antropologiei care studiază viața unui popor și producțiile sale în raport cu însușirile lui psihologice specifice. – Din fr. ethnopsychologie. Vezi definitia »

AUDIOLOGÍE s. f. disciplină medicală care studiază problemele legate de auz. (< germ. Audiologie) Vezi definitia »

MICROCÓPIE s. f. reproducere a unui material prin micșoarare pe cale fotografică. (< fr. microcopie) Vezi definitia »