PETROGENÉTIC, -Ă, petrogenetici, -ce, adj. Referitor la petrogeneză, de petrogeneză. – Din germ. petrogenetisch, engl. petrogenetic. Vezi definitia »

IMUNOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la imunologie. [< fr. immunologique]. Vezi definitia »

GENOTÍPIC, -Ă adj. referitor la genotip. (< fr. génotypique) Vezi definitia »

ARHÁIC, -Ă, arhaici, -e, adj. Care aparține sau este caracteristic unor vremuri trecute. Epocă arhaică. ♦ (Despre cuvinte, expresii, construcții etc.) Care nu mai este folosit în limba contemporană, ieșit din uz; învechit. – Fr. archaïque (< gr.). Vezi definitia »

NEOGRAMÁTIC, -Ă adj. Referitor la principiile și la metodele școlii neogramatice. ◊ Școală neogramatică = curent apărut în a doua jumătate a sec. XIX, fundat de lingviștii germani Osthoff și Brugmann, care pune accent pe cercetarea limbilor vii și pe legile fonetice, dar care nu s-a putut ridica la conceperea limbii ca un fenomen social. // s.m. Adept al acestei școli. [După germ. Junggrammatiker, fr. néo-gramairien, it. neogrammatico]. Vezi definitia »