POLÓNIU s.n. Element radioactiv care se găsește în pehblendă. [Pron. -niu, var. polonium s.n. / cf. fr. polonium, germ. Polonium]. Vezi definitia »

GIRATÓRIU, -IE adj. (Despre o mișcare etc.) De rotație, circular. ◊ Sens giratoriu = v. sens (3) [în DN]. [Pron. -riu. / cf. fr. giratoire]. Vezi definitia »

CONTUBÉRNIU s. n. 1. (la romani) cort pentru zece soldați. ◊ grupul celor zece soldați. 2. (în dreptul roman) căsătorie între doi sclavi sau între un om liber și un sclav. 3. (fig.) coabitare ilegală între două persoane de sex diferit. (< fr., lat. contubernium) Vezi definitia »

PROBATÓRIU, -IE I. adj. propriu să dovedească ceva; probator. II. s. n. procedură de culegere a probelor în justiție. (< lat. probatorium, fr. probatoire) Vezi definitia »

leochíu (leochíe), adj. – Roșu aprins. Tc. lök „lac” (Șeineanu, II, 238), cf. bg. ljoki. Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »