CÁNĂ², căni, s. f. 1. Vas cu toartă care servește la băut sau la scos lichide dintr-un vas mai mare. ♦ Conținutul unui astfel de vas. 2. Vas de formă cilindrică în care se depune banda de bumbac, de in sau de cânepă, la cardele și laminoarele din filaturi. – Din bg. kana, germ. Kanne. Vezi definitia »

AVALÁNȘĂ, avalanșe, s. f. Masă de zăpadă care se desprinde de pe coasta unui munte și se rostogolește la vale (ducând cu sine și pietrele, copacii etc. întâlniți în cale); lavină. ♦ Fig. (Cu determinări) Cantitate mare (de...), năvală (de...). Avalanșă verbală. – Din fr. avalanche. Vezi definitia »

SEÍMĂ, seime, s. f. Crăpătură care apare uneori la copitele cailor și ale vitelor. – Din fr. seime. Vezi definitia »

perevíză, perevíze, s.f. (înv.) cartușieră (purtată de-a curmezișul pieptului). Vezi definitia »

RETICÉNȚĂ s. f. 1. omisiune voită, ocolire a unui lucru care trebuie spus; atitudine reținută, rezervată într-o anumită chestiune. 2. figură retorică prin care vorbitorul își întrerupe deodată șirul gândirii, pentru a trece la o altă idee, lăsând numai să se înțeleagă ceea ce ar fi voit să spună. (< fr. réticence, lat. reticentia) Vezi definitia »