cládă (clắzi), s. f. – Grămadă, morman, stivă. Sl., cf. bg. klada „grămadă”, rus. kladĭ „încărcătură” (DAR). – Der. clădărie, s. f. (grămadă, claie; mănunchi, snop); cladără, s. f. (grămadă; mulțime). Cf. Clădi. Vezi definitia »

CECOGRÁMĂ s. f. scrisoare în alfabetul Braille pentru nevăzători, expediată prin poștă. (< fr. cécogramme) Vezi definitia »

MOLECÚLĂ s. f. cea mai mică parte dintr-o substanță, care are compoziția chimică și structura la fel cu a substanței respective. ♦ ~-gram = cantitatea unei substanțe măsurată în grame, egală cu greutatea ei moleculară; mol¹. (< fr. molécule, lat. molecula) Vezi definitia »

POLISULFÚRĂ s. f. compus sulfurat cu mai mult sulf decât o sulfură normală. (< fr. polysulfure) Vezi definitia »

AUTOSANITÁRĂ s.f. Vehicul închis cu care se transportă bolnavii, răniții etc.; autosalvare. [Pron. a-u-. / < auto²- + sanitară]. Vezi definitia »