UGUÍRE, uguiri, s. f. Faptul de a ugui; gângurire, uguit. – V. ugui. Vezi definitia »

TRANSILUMINÁRE s. f. (Med.) Metodă de examinare a anumitor părți ale corpului, constând în luminarea lor prin transparență, într-o cameră obscură, cu ajutorul unor lămpi electrice. – După fr. transillumination. Vezi definitia »

PROCORARISÍRE s. f. v. procorarisi. [DAR] Vezi definitia »

ORCHESTRÁRE, orchestrări, s. f. Acțiunea de a orchestra și rezultatul ei; orchestrație. – V. orchestra. Vezi definitia »

ZĂCĂTOÁRE, zăcătóri [și zăcătoáre] s. f. 1. Vas mare cu doage, în care se păstrează vinul sau rachiul și care se umple mereu din alte butoaie; cadă ♦ Vas mare cu gura largă, îngropat în pământ, în care se adună și se strivesc strugurii, pentru a fi lăsați să fiarbă. 2. Vas mare de lemn, căptușit cu tinichea, în care se pun la dospit pieile pentru tăbăcit. ♦ Vas în care se depozitează provizoriu peștele la cherhana. 3. Denumită și piatră zăcătoare = (într-o moară de apă) piatră (fixă) aflată în partea inferioară a morii, deasupra căreia se rotește piatra alergătoare (mobilă). 4. Loc unde stau vitele la odihnă ziua; (în special) Loc la stână unde se odihnesc oile după muls; staniște. (din zăcea) [și DLRLC] Vezi definitia »