TRAIECTÓRIE s. f. curbă deschisă de centrul de greutate al unui mobil; (p. ext.) reprezentare grafică a unei astfel de curbe. ◊ drum parcurs în spațiu de un corp în mișcare; traiect, parcurs. ◊ (mat.) curbă având o proprietate dată. (< fr. trajectoire) Vezi definitia »

DÁRIE, darii, s. f. Plantă erbacee cu tulpină simplă, cu flori galbene dispuse în spic lung și cu fructe capsule (Pedicularis campestris). – Et. nec. Vezi definitia »

EBULIOMETRÍE s.f. Metodă fizico-chimică de determinare a greutății moleculare prin măsurarea temperaturilor de fierbere; ebulioscopie. [Pron. -li-o-, gen. -iei. / < fr. ébulliométrie]. Vezi definitia »

TOPOMETRÍE s. f. ramură a topografiei, având ca obiect tehnica măsurătorilor și a calculelor necesare întocmirii hărților și a planurilor. (< fr. topométrie) Vezi definitia »

PAGÁIE s. f. ramă scurtă specifică unor ambarcații sportive, canoelor, pirogilor etc., care se manevrează cu ambele mâini, pe un singur bord. (< fr. pagaïe) Vezi definitia »