CULMINÁRE s.f. Acțiunea de a culmina și rezultatul ei: culminanță. [< culmina]. Vezi definitia »

RADIOFICÁRE s. f. acțiunea de a radiofica; instalare a unei rețele de posturi de radioficație în orașe, sate etc. (< radiofica) Vezi definitia »

ANÚRE s.f.pl. Ordin de batracieni fără coadă, cuprinzând broaștele; (la sg.) animal din acest ordin. [Sg. anură. / < fr. anoures, cf. gr. an – fără, oura – coadă]. Vezi definitia »

ALUNECÁRE, alunecări, s. f. Acțiunea de a aluneca; alunecătură, alunecuș (2). [Var.: lunecáre s. f.] – V. aluneca. Vezi definitia »

AUTOCUNOÁȘTERE s.f. Faptul de a se autocunoaște. ♦ Metodă de cunoaștere a propriei persoane, prin introspecție. [< autocunoaște]. Vezi definitia »