Definita cuvantului sănătate
SĂNĂTÁTE s. f. 1. Stare a unui organism la care funcționarea tuturor organelor se face în mod normal și regulat. ◊ Casă de sănătate = sanatoriu; ospiciu. Sănătatea publică = bunăstarea sanitară, starea de salubritate a întregii populații. ◊ Expr. În sănătatea (cuiva sau a ceva) = a) urare făcută când se bea un pahar în cinstea cuiva sau a ceva; b) pentru a onora pe cineva sau ceva, în cinstea cuiva sau a ceva. Sănătate (bună)! = a) formulă de urare la despărțire; b) s-a sfârșit, nu mai e nimic de făcut; puțin îmi pasă! atâta pagubă! 2. Fig. Tărie, robustețe. – Lat. sanitas, -atis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu sănătate
EXTREMITÁTE s.f. Capăt, limită, parte extremă, hotar. ♦ Parte terminală a unui organ sau a corpului. [Var. estremitate s.f. / cf. fr. extrémité, lat. extremitas]. Vezi definitia »
DISCOMICÉTE s.f.pl. Ordin de ciuperci având corpul de fructificație în formă de cupă sau de disc; (la sg.) ciupercă din acest ordin. [< fr. discomycètes]. Vezi definitia »
FRANCAMÉNTE adv. (în mod) sincer, cu franchețe. (< it. francamente) Vezi definitia »
aréte (aréți), s. m. – Berbec de prăsilă. – Mr. arete, areati, megl. reti, areati, istr. arete. Lat. ăries, -etem (Pușcariu 115; Candrea-Dens., 81; REW 645; DAR; Pascu, I, 38); cf. genov. aeo, prov. aret. Pentru fonetism, cf. Rosetti, I, 51. – Der. arețar, s. m. (paznic de berbeci); arățel, s. m. (plantă, Borrago officinalis) a cărei origine apare ca necunoscută în DAR, și care trebuie să fie dim. de la arete (cf. celălalt nume popular, limba mielului). Vezi definitia »
PEDESTRITÁTE s.f. (Liv.) Caracter pedestru; prozaicitate. [< pedestru + -itate]. Vezi definitia »