DINÉU, dineuri, s. n. Masă de seară (în special de gală). [Pl. și: dinée] – Din fr. dîner. Vezi definitia »

EPICURÉU, -ÉE, epicurei, -ee, adj., s. m. și f. Epicurian. – Din lat. epicureus. Vezi definitia »

hereséu, hereséuri, s.f. (reg.) ferăstrău. Vezi definitia »

PAPILACÉU, -ÉE adj. papilar. (< fr. papillacé) Vezi definitia »

BASILÉU s.m. 1. (În Grecia homerică) Titlu purtat de conducătorii tribali. ♦ Titlu al celui de-al doilea arhonte în Atena antică. 2. (Ist.) Titlu oficial al regilor persani până la cucerirea arabă. 3. Titlu purtat de împărații bizantini; persoană având acest titlu. [Var. bazileu s.m. / < fr. basileus, cf. gr. basileus – rege]. Vezi definitia »