stur (-ri), s. m. – 1. Țurțure, ciucure de gheață, promoroacă. – 2. Funingine. – 3. Stivă de sare de proastă calitate care se aruncă. – 4. (Trans.) Zgură. – Mr. stur „coloană”. Origine îndoielnică. Ar putea fi vorba de lat. stylus (Pușcariu 1664; Candrea), cf. alb. stülj. Cuvînt rar. Cf. tureatcă. Vezi definitia »

aur nativ care contine o mare cantitate de argint Vezi definitia »

BÚTUR s. m. v. butură. Vezi definitia »

TRAPEUR PöR/ s. m. vânător din nordul Americii care se servește de capcane. (< fr. trappeur, engl. trapper) Vezi definitia »

your2930dexonline.ro Vezi definitia »