SIGNATÚRĂ s. f. 1. semn pus pe prima pagină a fiecărei coli de tipar a unei cărți, care ușurează legătorului numerotarea colilor. 2. mic șanț tăiat în blocul de litere care înlesnește zețarului recunoașterea poziției ei. 3. (mat.) ă unei substituții = (pentru o substituție dată) numărul +1 dacă substituția echivalează cu un număr par de traspoziții, numărul -1 dacă acesta echivalează cu un număr impar de transpoziții. (< fr. signature) Vezi definitia »

BRUTĂREÁSĂ, brutărese, s. f. Femeie care fabrică sau vinde pâine; soția brutarului; jimblăreasă. – Brutar + suf. -easă. Vezi definitia »

IZOPÁGĂ s.f. Linie care unește punctele de pe cursurile de apă cu aceeași durată a podului de gheață. [Var. isopagă s.f. / cf. fr. isopage, germ. Isopage < gr. isos -egal, pagos – stâncă]. Vezi definitia »

CAMPANÚLĂ, campanule, s. f. (Bot.) Clopoțel (2). – Din fr. campanule. Vezi definitia »

SPÍRĂ, spire, s. f. 1. Porțiune dintr-o spirală care corespunde unghiului de 360 Vezi definitia »