STĂPÂNÍRE, stăpâniri, s. f. Acțiunea de a (se) stăpâni și rezultatul ei. 1. Proprietate, posesiune. 2. Domnie, suveranitate; conducere, guvernare; dominație. ◊ Expr. A avea stăpânire asupra cuiva = a avea autoritate, ascendent moral asupra cuiva; a domina, a conduce. ♦ Putere, autoritate de stat; persoanele care reprezintă această autoritate. 3. Fig. Înfrânare, dominare a propriilor porniri, sentimente, etc. ◊ Expr. Stăpânire de sine = calm, sânge rece, cumpăt. – V. stăpâni. Vezi definitia »

IGNIFUGÁRE s.f. Acțiunea de a ignifuga și rezultatul ei. [< ignifuga]. Vezi definitia »

DEMETANIZÁRE s.f. Acțiunea de a demetaniza și rezultatul ei. [Var. demetanare s.f. / < demetaniza]. Vezi definitia »

PĂȘUNÁRE s. f. Acțiunea de a pășuna. – V. pășuna. Vezi definitia »

POMPIERIZÁRE s. f. v. pompieriza. [Dicționar ortografic] Vezi definitia »