ADUNÁRE, adunări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) aduna și rezultatul ei. ♦ (Articulat, cu valoare de interjecție) Semnal dat pentru strângerea unei trupe etc. într-o formație ordonată. 2. Una dintre cele patru operații aritmetice, care constă în totalizarea mai multor numere într-unul singur. 3. Grup de oameni strânși la un loc cu un anumit scop. ♦ (Urmat de determinări) Organ reprezentativ constituit după norme dinainte fixate, capabil să ia anumite hotărâri. ◊ Marea Adunare Națională = organ suprem al puterii de stat în Republica Populară Română. 4. Culegere, colecție (de texte). 5. (Înv.) Petrecere. Vezi definitia »

INCENDIÉRE, incendieri, s. f. Acțiunea de a incendia și rezultatul ei. [Pr.: -di-e-] – V. incendia. Vezi definitia »

meciuire Vezi definitia »

LUBRICÁRE s. f. introducere a unui lichid într-un sistem tehnic sub presiune. (< lat. lubricare) Vezi definitia »

SFÂRÂÍRE, sfârâiri, s. f. Acțiunea de a sfârâi și rezultatul ei. – V. sfârâi. Vezi definitia »