ȘAMÁN, șamani, s. m. Slujitor al șamanismului. ♦ Vrăjitor – Din fr. chaman. Vezi definitia »

SILURIÁN s.n. (Geol.) A treia perioadă (sistem) a paleozoicului. V. gotlandian. // adj. Care aparține acestei perioade; siluric. [Pron. -ri-an. / < fr. silurien, cf. siluri – vechiul nume al celților care au trăit în sud-vestul Angliei]. Vezi definitia »

DIVÁN, divane, s. n. I. Canapea fără spătar, pe care se poate ședea sau dormi. II. 1. (În Imperiul Otoman) Consiliu cu atribuții politice, administrative și juridice, alcătuit din cei mai înalți demnitari; (în țările românești) sfat domnesc. ◊ Divan ad-hoc v. ad-hoc. ♦ Adunare, ședință a divanului (II 1). ♦ Sală, clădire în care se adunau membrii divanului (II 1); sediul divanului; p. gener. loc de adunare și de consfătuire. 2. (Înv.) Judecată, proces. ◊ Expr. (Glumeț) A face (cuiva) divan pe spinare = a bate (pe cineva). III. Culegere postumă de versuri aparținând unui poet oriental. [Pl. și: divánuri] – Din tc. divan. Vezi definitia »

PERIURBÁN, -Ă adj. situat în jurul unui oraș. (< fr. périurbain) Vezi definitia »

BOȘIMÁN, -Ă, boșimani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație băștinașă negroidă din sudul Africii; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține boșimanilor (1), privitor la boșimani. – Din fr. Boschimans. Vezi definitia »