VIOLÁ vb. I. tr. 1. A nu respecta, a călca o lege, o dispoziție. 2. (Jur.) A intra, a pătrunde (undeva) cu forța; a forța. ♦ A profana. 3. A silui, a necinsti (o fată, o femeie). [Pron. vi-o-. / cf. fr. violer, lat. violare]. Vezi definitia »

RIGLÁ vb. tr. a trage linii cu rigla. (după fr. régler) Vezi definitia »

LIBELÁ vb. tr. a redacta corect un act judecătoresc. (< fr. libeller) Vezi definitia »

DEBENZOLÁ vb. tr. a elimina benzenul din gazele rezultate la cocsificarea cărbunelui. (< fr. débenzoler) Vezi definitia »

AEDÍCULA [E-DI-] s. f. (ant.) templu în miniatură; capelă mică. (< lat. aedicula) Vezi definitia »