aduce-ti Vezi definitia »

pití (pitésc, pitít), vb. – A (se) ascunde, a (se) pitula. Origine îndoielnică, probabil expresivă (Pușcariu, Dacor., I, 76; REW 6544a), cf. chiti, a cărui origine este și mai puțin sigură, și piț, pișca. – Der. pitula (var. pituli), vb. (a (se) ascunde), cu suf. expresiv -li (Cihac, II, 259, se gîndește la un sl. prituliti „a se liniști”); pituliș (var. pituluș), s. n. (ascunziș); pitulice, s. f. (nume de păsări: Sylvia curruca și Troglodytes parvulus); pitulici, s. m. (bărbătușul pitulicii); pitiș, adv. (pe ascuns); pititel, adj. (mic), prin încrucișare cu mititel. Pentru legătura cu chiti cf. Pușcariu, RF, I, 271. Vezi definitia »

ȘUȘOTÍ vb. IV. intr. 1. A vorbi încet, în șoaptă; a șopti la ureche. 2. (Despre ape) A produce un zgomot lin și uniform. [Var. șoșoti vb. IV. / < fr. chuchoter]. Vezi definitia »

smocotí, smocotésc, vb. IV (reg.) 1. (despre puii de animale) a suge cu lăcomie, zbătându-se; a smocăi. 2. (despre sugari) a mișca buzele imitând suptul. 3. (despre păsări prinse; în forma: zmocoti) a se zbate, a se smuci. 4. (despre o parte a corpului omenesc) a zvâcni. 5. (în forma: zmocoti) a părui. Vezi definitia »

BRÎNCOVENEȘTI, com. în jud. Mureș, pe rîul Mureș; 4.843 loc. (1991). Așezare civilă și castru roman de piatră (sec. 2-3). Castel (sec. 16), transformat în sec. 19. Vezi definitia »