BORDÚRĂ (‹ fr.) s. f. 1. Marginea proeminentă a unui organ de mașină tubular, executată prin bordurare, turnare, sudare etc. 2. Bandă îngustă formată din blocuri de piatră, servind la mărginirea trotuarelor și a refugiilor. 3. Riglă de alamă folosită la tipărirea tabelelor sau la lucrările tipografice de ornamentație. 4. Fîșie, bandă sau dungă aplicată ca podoabă pe marginea unui obiect etc.; chenar. Vezi definitia »

TRÍȘCĂ, triște, s. f. Vechi instrument muzical popular de suflat, făcut din trestie, soc etc., asemănător cu un fluier fără găuri. ♦ Fiecare dintre tuburile sonore ale cimpoiului; țurloi. – Et. nec. Vezi definitia »

ANTIBIOGRÁMĂ s. f. analiză a sângelui prin care se verifică sensibilitatea unui microb la un anumit antibiotic. (< fr. antibiogramme) Vezi definitia »

patnóșcă s.f. (reg.) gaică (la o haină), patmă. Vezi definitia »

TERMOCENTRÁLĂ s.f. Centrală electrică care întrebuințează energie termică (produsă de cărbuni, de derivați ai țițeiului etc.). [< termo- + centrală, cf. gr. thermos – cald, kentron – centru]. Vezi definitia »