SEMNĂTÚRĂ s.f. Iscălitură. [Cf. fr. signature, după semna]. Vezi definitia »

METÓDĂ s.f. 1. Ansamblu de mijloace socotite proprii pentru realizarea unui scop; mod de executare a unui lucru. ♦ Totalitatea procedeelor practice cu ajutorul cărora se predă o știință, o disciplină. ♦ Manual care conține principiile de învățare a unei limbi, a unui instrument muzical etc. 2. Mod de a studia, de a cerceta fenomenele naturii și ale societății. [< germ. Methode, fr. méthode, lat., gr. methodos < gr. meta – după, hodos – cale]. Vezi definitia »

PRENARCÓZĂ s. f. preanestezie. (< fr. prénarcose) Vezi definitia »

SECÚSĂ s. f. mișcare bruscă ce agită un corp; zguduitură; oscilație. ◊ ~ musculară = contracție musculară provocată de aplicarea unui stimul electric. (< fr. secousse) Vezi definitia »

ciosvấrtă, ciosvấrte, s.f. 1. (înv.) a patra parte dintr-un întreg; sfert, firtă. 2. (reg.) sfert, pătrar dintr-un animal tăiat, ciric, coapsă, arm, but. 3. (reg.) lemn crăpat în patru, draniță. 4. (reg.) grămadă de crengi de vânzare; cirtă. Vezi definitia »