TUTÉLĂ s.f. 1. Autoritate dată de lege unei persoane sau acceptată de bunăvoie de aceasta, de a avea grijă, în mod gratuit, de o persoană minoră și de averea sa sau de o persoană pusă sub interdicție. 2. Ținere a unei persoane, a unui stat etc. (în mod abuziv) sub ascultare, sub dependență. ♦ (Fig.) Ocrotire, sprijin. [< lat., it. tutela, fr. tutelle]. Vezi definitia »

săgetărícă s.f. (reg.) plantă erbacee perenă cu frunzele palmate și lobate, cu flori albastre sau albe; greghetin. Vezi definitia »

OOGENÉZĂ s. f. proces de formare și maturare a oocitului în ovare; ovogeneză. (< fr. oogenèse) Vezi definitia »

PROTEROGENÉZĂ s. f. 1. prefigurare în timpul filogeniei a formelor adulte sau de mai târziu. 2. prezența caracterelor speciale din linia filogenetică mai întâi în stadiile ontogenetice timpurii, iar apoi în cursul schimbărilor filogenetice de formă. (< fr. protérogenèse) Vezi definitia »

povarnagioáică, povarnagioáice, s.f. (reg.) soție de povarnagiu (v.); balgiereasă. Vezi definitia »