ȚĂRĂNÍSM s. n. 1. curent politic și ideologic, apărut în România la sfârșitul sec. XIX, care pornea de la ideea rolului conducător al țărănimii, considerată ca o clasă socială unitară, într-un stat preponderent agrar. 2. curent apărut în gândirea economică după primul război mondial, care își propunea să studieze legile de dezvoltare în economiile agrare pe baze specifice, independent de doctrina generală a economiei politice. 3. tendință a unor scriitori de a-și alege motive de inspirație din viața satului. 4. vorbă, faptă, comportare grosolană. (< țărăn/ime/ + -ism) Vezi definitia »

CACOFONÍSM, cacofonisme, s. n. (Rar) Cacofonie. – Cacofonie + suf. -ism. Vezi definitia »

FAMILIARÍSM s.n. Îngăduință, familiaritate nesănătoasă, prietenie neprincipială între cei care fac parte dintr-un colectiv, între șefi și subalterni. ♦ Atitudine familiară, îngăduitoare. [< familiar + -ism]. Vezi definitia »

ATONALÍSM s. n. Mod de a crea o compoziție muzicală prin negarea legilor organizării armonice a sunetelor. – Atonal[itate] + suf.-ism. Vezi definitia »

SELECȚIONÍSM s. n. teorie care admite selecția naturală în biologie. (< fr. séléctionnisme) Vezi definitia »