pleátă (pléte), s. f. – 1. Mănunchi de fuior. – 2. Părul capului lăsat pe spate (în cozi). Sl. pletŭ, pletĭ „împletitură”, din sl. plesti, pletą, pleteši, „a împleti” (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Candrea, II, 263; Conev 89), cf. sb., cr. pletenica „pleată” și împleti. Se folosește mai ales la pl. – Der. pleteancă s. f. (Trans., Mold., fir, panglică pentru cozi); pletos, adj. (cu plete); pleteică, s. f. (plăsuță ?), cuvînt pe care nu-l găsim glosat și care trebuie să se folosească în Mold. (cf. Dragoslav: cu mîncarea în pleteică); pletoșie, s. f. (păr mult); împletoșat, adj. (cu plete); pleter, s. n. (îngrămăditură de nuiele, zăgaz), din sb. pleter; pleșnicar, s. n. (șopron, acoperiș pentru unelte), probabil în loc de *pletnicar, poate pentru că se face uneori cu împletitură de răchită. Vezi definitia »

SUBCONȘTIÉNȚĂ s. f. stare de conștiință obscură sau de semiconștiință. (< fr. subconscience) Vezi definitia »

ȘUȘUIÁLĂ, șușuieli, s. f. Șușuit. – Șușui + suf. -eală. Vezi definitia »

léșnică (-ce), s. f. – 1. Ambuscadă, cursă. – 2. Plasă, năvod. – Var. leșnic. Mag. les „cursă” (Tiktin; Scriban), cf. aleș. Vezi definitia »

CREMALIÉRĂ, cremaliere, s. f. Organ de mașină având forma unei bare dințate pe care se angrenează o roată cilindrică dințată, pentru a transforma o mișcare de rotație într-o mișcare de translație și invers. [Pr.: -li-e-] – Din fr. crémaillère. Vezi definitia »